SFATURI SI PARERI
Beneficiarul
În momentul în care o persoană (fizică sau juridică) doreşte să construiască, să renoveze sau să transforme o construcţie existentă, acea persoană se transformă în beneficiarul unor servicii oferite de specialişti – arhitecţi, ingineri, antreprenori, constructori etc.
Beneficiarul este cel mai în măsură să decidă ce vrea – proiect, funcţiune, amploare, precum şi ce suma este dispus să investească. Tot el se ocupă de alegerea terenului, achiziţionarea lui sau a construcţiei existente.
Arhitectul
Arhitectul este „omul de concepţie” care are capacitatea şi talentul, susţinute de pregătirea profesională, de a imagina un volum (sau spaţiu) construit, în toată complexitatea sa plastico – arhitecturală şi tehnico – funcţională.
Diploma de arhitect este acordată în urma unor studii de lungă durată (minim 5 ani) în cadrul căruia viitorul profesionist acumulează cunoştinţe indispensabile realizării şi execuţiei proiectului arhitectural.
Exercitarea profesiei şi deţinerea titlului de arhitect cu drept de semnătură sunt reglementate în România conform Legii 184/2001. Profesarea ca arhitect cu drept de semnătură este posibilă doar dacă arhitectul respectiv este înscris în Tabloul Naţional al Arhitecţilor (publicat de Ordinul Arhitecţilor din România în Monitorul Oficial), ca membru al unei filiale teritoriale.
Pe parcursul întregii sale cariere, arhitectul îşi îmbogateşte, perfecţionează cunoştinţele în cadrul unui proces de formaţie continuă. De asemenea, reabilitarea, restaurarea, organizarea de şantier, studiile peisagistice, studiile de impact, diagnosticul imobiliar, expertizele etc. sunt domenii unde arhitectul îşi manifestă competenţele.
Din momentul înscrierii sale în O.A.R., arhitectul se angajează să respecte Codul deontologic al profesiei de arhitect ce însoţeşte textul Legii 184/2001, respectiv obligaţii profesionale faţă de beneficiari (secţiunea a 3-a) etc.
Nerespectarea acestor prevederi poate antrena sancţiuni disciplinare (avertisment, vot de blam, suspendarea sau retragerea dreptului de semnătură, radiere din O.A.R.).
Alegerea arhitectului
A alege un arhitect înseamnă a alege o competenţă recunoscută de lege.
Pentru a construi, chiar pe un teren propriu, conform legislaţiei din România, beneficiarul trebuie să obţină o Autorizaţie de Construcţie împreună cu acordurile şi avizele aferente, conform legii.
Participarea unui arhitect este obligatorie pentru concepţia şi întocmirea oricărui proiect ce urmează a fi supus unei cereri de Autorizaţie de Construire. Pentru clădiri de locuinţe (parter sau parter şi un etaj), având suprafaţa construită desfăşurată mai mică de 175mp, conform competenţelor oferite de lege este obligatorie doar participarea unui conductor arhitect (studii superioare de minim 3 ani).
Abaterile de la proiect sau executarea fără proiect (şi fără autorizaţie de construcţie) atrage sancţiuni contravenţionale şi sau penale – conform legii 453/2001 (amenzi de la 10.000 la 100.000 lei şi chiar desfiinţarea construcţiilor realizate nelegal)– de fapt înseamnă lipsirea construcţiei respective de instrumentul principal de prevedere şi de asigurare a calităţii. De asemenea, realizarea unei construcţii fără proiect generează compromisuri grave de ordin urbanistic, arhitectural şi tehnic, cât şi imposibilitatea de a prevedea şi de a controla corect execuţia şi costurile investiţiei. Astfel se induc cheltuieli suplimentare pe parcursul execuţiei, sau ulterior pentru modificări sau remedieri ale unor soluţii improprii.
Alegerea unui arhitect se poate face ţinând cont de mai multe criterii. Se poate cerceta piaţa – Pagini Aurii, reclame, reviste de specialitate; se pot obţine informaţii de la cunoştinţe, de la firme de construcţii sau de la filialele teritoriale ale Ordinului Arhitecţilor din România; se pot studia construcţii noi realizate şi discuta cu beneficiarii acestora.
În urma acestui studiu de piaţă, beneficiarul se va decide – funcţie de notorietate (sau nu), experienţă (sau nu), stil de proiectare – ce arhitect va alege.
În cazul în care nu este mulţumit de ceea ce a aflat sau a găsit, el poate organiza – împreună cu O.A.R. (sau nu) – concursuri de arhitectură şi urbanism pentru investiţii importante.
Alegerea terenului pentru o constructie
Caracteristicile naturale si regimul juridic, economic si tehnic ale unui teren, colaborate cu pretul acestuia trebuie sa corespunda intentiilor si posibilitatilor investitionale ale beneficiarului. Pentru aceasta la achizitionarea terenului, beneficiarul, cu ajutorul unui architect si/sau a altor specialisti, pe baza unui studio de amplasament, trebuie sa cunoasca si sa analizeze urmatoarele informatii privind terenul.
Particularitatile naturale, tehnice si urbanistice ale terenului – rezultate din cercetarea directa a acestuia, din documentatia cadastrala, dintr-un eventual certificat de urbanism pentru instrainare sau din alte surse de informare si care se refera la:
– Incadrarea in localitate si in zona imediat inconjuratoare:
– situarea terenului in intravilanul sau extravilanul localitatii;
– compatibilitatea dintre functiunea propusa si functionalitatea caracteristica zonei: locuire, servicii, comert, mixta, productie mai mult sau mai putin poluanta,s,a.;
– relatiile posibile sau de perspective cu punctele de importanta urbana sau zonala de natura comerciala, culturala, sociala, turistica sau de alt interes pentru functiunea avuta in vedere.
– Categoria de folosinta a terenului – teren apt pentru constructii(curti-constructii) situate in perimetrul intravilan al localitatii sau dupa caz teren agricol inapt juridic pentru constructii (teren arabil sau vie, faneata, livada, padure, etc.) situate in perimetrul intravilan sau extravilanul localitatii. Trebuie avut in vedere ca scoaterea definitive din circuitul agricol a terenurilor agricole cu o clasa ridicata de fertilitate (categoriile I,II) ,a livezilor, viilor si a padurilor este foarte restrictionata si implica taxe foarte mari.
– Daca parcela este construibilia-suprafata, dimensiuni, raportul latime/lungime si forma terenului, atat conform prevederilor din PUG, colaborat cu intentiile investitionale ale beneficiarului.
Este de preferat un teren dreptunghiular, cu un raport echilibrat intre latime/lungime si cu o suprafata minima care sa permita realizarea constructiei in conditiile impuse de reglementarile urbanistice(POT, CUT, distante minime fata de limitele de proprietate, etc.)
In cazul Municipiului Galati prin PUG se considera parcele construibile, in regim de inaltime P-P+2, parcelele existente avand:
– suprafata minima de 150,00 mp,latimea minima de 8,00 m si raportul latime/adancime maxim 1/3, in cazul regimului de construire insiruit (la doua calcane);
– suprafata minima de 200,00 mp,latimea minima de 10,00 m si raportul latime/adancime maxim 1/3, in cazul regimului de construire cuplat (la un calcan) sau izolat.
– Existenta unui drum public de acces (sau a unui drept de servitute privind accesul) este o conditie obligatorie pentru emiterea autorizatiei de construire; asigurarea posibilitatilor de parcare si alte facilitate de acces(mijloace de transport in comun, cale ferata)
– Vecinatatile – cum ar fi constructii existente pe limita de proprietate, spatii libere, spatii verzi sau lucii de apa, etc.
Este bine sa se aibe in vedere daca terenul este delimitat de anumite portiuni de constructii dispuse pe calcan, care sa impuna alipiri la acestea. Trebuie stiut ca in astfel de situatii este necesara adoptarea unor solutii tehnice de protejare a cladirilor invecinate si dupa caz acordul autentificat al vecinilor pentru realizarea noii constructii.
– Particularitatile de relief cat mai putin agresive, preferabile fiind terenurile cu suprafata plana sau cu pante mici, de 1-5%,orientate spre drum, pentru a usura evacuarea apelor pluviale. La panta de peste 10%(reprezentand o diferenta de teren de minim 1,00 m la o lungime a constructiei de 10,00 m) trebuie avute in vedere de la inceput conformari ale noului volum construit adaptate la panta terenului.
– Orientarea terenului fata de punctele cardinale si de punctele de interes(construite sau cu valoare peisagistica) din imediata vecinatate. Acestea sunt hotaratoare atat pentru modul de amplasare a constructiei pe teren cat si pentru modul de dispunere a diverselor functiuni in interiorul acesteia. -ex: orientarea spatiilor de locuit spre SUD,SUD-EST,SUD-VEST
-Caracteristicile geotehnice – privind natura terenului, nivelul apelor subterane, incadrarea in zonele de risc seismic.
-Nivelul de echipare tehnico-edilitara a zonei – existenta retelelor de distributie pentru apa, canalizare, energie electrica, gaze, telefoane si a altor utilitati
-Constructiile existente pe teren – starea tehnica, eventuala valoare de monument istoric sau de arhitectura si posibilitatile de demolare sau transformare(extindere, supraetajare).
Tema de proiectare:
Beneficiarul împreună cu arhitectul stabileşte tema de proiectare. Beneficiarul are o serie de cerinţe şi deziderate pe care le vrea îndeplinite – din punct de vedere estetic, funcţional, tehnic, nivel de confort şi echipare). Arhitectul este cel care interpretează şi transpune aceste cerinţe într-un limbaj arhitectural şi tehnic, corespunzător capacităţilor sale profesionale, coroborat cu toate reglementările legislative, urbanistice şi tehnice în vigoare în momentul elaborării proiectului.
Tema iniţială, întocmită sau exprimată de către beneficiar, explicitată şi completată cu ajutorul arhitectului constituie baza pentru toate fazele proiectului.
În realizarea unei investiţii, arhitectul este un partener esenţial, egal cu beneficiarul, având acelaşi interes major pentru a obţine un proiect de calitate, care îl reprezintă (pe arhitect). El ghidează beneficiarul în procesul edificării şi îl ajută să îşi materializeze ideile obţinând maximum de profit în utilizarea unui amplasament.
Rolul temei de proiectare este acela de a ajuta dar si de a controla activitatea si propunerile biroului de arhitectura. Ar trebui sa nu se neglijeze totusi rolul arhitectului din punct de vedere al creativitatii si al design-ului dar toate sa fie restranse la solutiile cerute prin tema de proiectare. Solutia finala trebuie sa fie pe placut beneficiarului, sa raspunda cerintelor acestuia si sa se incadreze in reglementarilor locale.
Urmarirea de santier
Prezenta arhitectului si a proiectantilor de specialitate pe santier este o componenta esentiala a asigurarii calitatii executiei lucrarilor de construire si care din punctul de vedere al legislatiei in vigoare are doua niveluri distincte de exercitare, si anume: urmarirea de santier si asistenta tehnica. La aceste activitati se adauga in faza finala a lucrarilor participarea arhitectului(proiectantului) la intocmirea de catre beneficiar ca cartii tehnice a constructiei si receptia lucrarilor executate.
Atributiile beneficiarului
– Selectarea ofertelor de la constructori, desemnarea constructorului si semnarea contractlui pentru executia lucrarilor.
– Instintarea emitentului autorizatiei de construire si ISC privind data inceperii lucrarilor.
– Angajarea dirigintelui de santier
– Asigurarea conditiilor pentru desfasurarea urmaririi de santier si dupa caz a asistentei tehnice.
– Asigurarea intocmirii cartii tehnice a constructiei;
– Organizarea receptiei lucrarilor executante;
Misiunile arhitectului
– Misiuni Specifice:
– urmarirea de santier conform prevederilor legale in vigoare;
– participarea la receptia lucrarilor executate
Misiuni suplimentare:
-Acorda consultanta sau intocmeste cererea de oferta pentru selectarea constructorului, dupa caz poate organiza licitatia pentru atribuirea lucrarilor de executie.
-Asistenta tehnica a lucrarilor de executie, conform conditiilor contractuale stabilite cu beneficiarul;
-Intocmirea cartii tehnice a constructiei;
Urmarirea de santier constituie o obligatie a arhitectului (proiectantului), stabilita si reglementata prin legislatia in vigoare si este inclusa in onorariul(tariful)de baza si consta in urmatoarele:
1. Verificarea executiei lucrarilor in sensul respectarii prevederilor autorizatiei de construire, activitatea prevazuta in Legea 184/2001(republicata) ca un drept al arhitectului cu drept de semnatura, dar si o obligatie conform Legii 10/1995, si Legii 50/1991(republicata).
2. Participarea la verificarea si atestarea fazelor determinante stabilite prin programul de urmarire de catre proiectant a calitatii executiei lucrarilor, care este prevazut in proiectul tehnic.
Beneficiarul, reprezentant de dirigintele de santier, are obligatia sa depuna la Inspectia de Stat in Constructii-ISC(teritoriale sau judetene)programul de urmarire a calitatii, anexat instiintarii de incepere a lucrarilor de construire.
Programul de urmarire a calitatii la fazele determinante va fi vizat de catre ISC, cu precizarea fazelor cand trebuie sa fie present si un inspector de stst ISC.
La verificarea pe santier a fazelor determinante trebuie sa participe:
– beneficiarul, reprezentat de dirigintele de santier, atestat de ISC
– proiectantul(seful de proiect sau/si proiectantul de specialitate responsabil de proiectarea fazei respective de lucrare);
– constructorul,reprezentat de responsabilul cu calitatea din cadrul firmei de constructii, atestat de catre ISC;
-in cazul executarii lucrarilor realizate in regie proprie, in conformitate cu legislatia in vigoare, beneficiarul este obligat sa angajeze pe langa dirigintele de santier si un responsabil cu calitatea atestata de ISC;
– inspectoratul de stat ISC, dupa caz, la fazele stabilite la inceperea lucrarilor;
– alti specialisti responsabili in realizarea unei anumite faze determinante(dupa caz topograful, geotehnicianul, etc)
Dirigintele de santier sau constructorul au obligatia sa convoace inainte cu minimum 48 de ore pe toti cei care trebuie sa participle la verificarea unei faze determinante.
3.Stabilirea prin dispozitie de santier a solutiilor de remediere a defectelor aparute in executie, din vina proiectantului si urmarirea aplicarii pe santier a rezolvarii adoptate, dupa insusirea acestora de catre verificatori de proiecte atestati.
Comments are closed.